32002L0015
L 080/35
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE
DIRECTIVA 2002/15/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 11 martie 2002
privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolele 71 și 137 alineatul (2) ale acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din
tratat (3) și având în vedere textul comun aprobat de comitetul de
conciliere la 16 ianuarie 2002,
întrucât:
(1)
Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985
privind armonizarea anumitor legislații sociale în materie de transport
rutier (4) a stabilit reguli comune referitoare la timpul de conducere
auto și la perioadele de odihnă ale conducătorilor auto; regulamentul
respectiv nu prevede alte aspecte ale timpului de lucru în domeniul
transportului rutier.
(2)
Directiva 93/104/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind anumite
aspecte ale organizării timpului de lucru (5) face posibilă adoptarea
unor cerințe mai specifice pentru organizarea timpului de lucru; ținând
seama de caracterul sectorial al acestei directive, dispozițiile
acesteia au prioritate față de Directiva 93/104/CE în temeiul
articolului 14 din aceasta.
(3)
În pofida negocierilor intense între partenerii sociali, nu a fost
posibil să se ajungă la un acord în privința lucrătorilor mobili din
transportul rutier.
(4)
Este prin urmare necesar să se adopte o serie de dispoziții speciale
privind timpul de lucru în transportul rutier, menite să asigure
siguranța transportului, precum și sănătatea și siguranța persoanelor
implicate.
(5)
Deoarece obiectivele acțiunii avute în vedere nu pot fi realizate în
suficientă măsură de statele membre și, prin urmare pot fi realizate
mai bine la nivel comunitar, datorită dimensiunii și efectelor acțiunii
propuse, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul
subsidiarității așa cum este prevăzut la articolul 5 din tratat.
Potrivit principiului proporționalității, după cum este enunțat în
acest articol, prezenta directivă nu se extinde dincolo de ceea ce este
necesar pentru atingerea acestor obiective.
(6)
Domeniul de aplicare a prezentei directive face referire numai la
lucrătorii mobili angajați de întreprinderi de transport înființate
într-un stat membru, care participă la activități mobile de transport
rutier reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, în absența
unor dispoziții specifice, de Acordul european privind munca
echipajelor de pe vehiculele care efectuează transporturi rutiere
internaționale (AETR).
(7)
Ar trebui să se precizeze că lucrătorii mobili excluși din domeniul de
aplicare a prezentei directive, alții decât conducătorii auto
independenți, beneficiază de protecția de bază prevăzută de Directiva
93/104/CE. Această protecție de bază include regulile existente privind
timpul de repaos corespunzător, durata maximă a săptămânii medii de
lucru, concediul anual și anumite dispoziții de bază aplicabile
lucrătorilor de noapte, inclusiv controalele medicale.
(8)
Întrucât conducătorii auto independenți sunt incluși în domeniul de
aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85, dar sunt excluși din cel
al Directivei 93/104/CE, aceștia ar trebui să fie excluși temporar din
domeniul de aplicare a prezentei directive în conformitate cu
dispozițiile articolului 2 alineatul (1).
(9)
Definițiile folosite în prezenta directivă nu trebuie să constituie un
precedent pentru alte reglementări comunitare privind timpul de lucru.
(10)
Pentru a îmbunătăți siguranța rutieră, a evita denaturarea concurenței
și a garanta siguranța și sănătatea lucrătorilor mobili care intră sub
incidența prezentei directive, aceștia trebuie să știe cu precizie care
perioade dedicate activităților de transport rutier constituie timp de
lucru și care nu, fiind astfel considerate timp de pauză, timp de
repaos sau perioade de disponibilitate; acestor lucrători ar trebui să
li se acorde perioade zilnice și săptămânale minime de odihnă, precum
și pauze corespunzătoare; este de asemenea necesar să se fixeze o
limită maximă a numărului de ore de lucru săptămânale.
(11)
Cercetările arată că organismul uman este mai sensibil în timpul nopții
la perturbările induse de mediu și de asemenea la anumite forme greoaie
de organizare și că perioadele lungi de lucru în timpul nopții pot fi
dăunătoare sănătății lucrătorilor și le pot periclita siguranța, precum
și siguranța rutieră în general.
(12)
Prin urmare, apare necesitatea să se limiteze durata perioadelor de
lucru în timpul nopții și să se prevadă acordarea de compensații
corespunzătoare conducătorilor auto profesioniști care lucrează în
timpul nopții pentru activitatea pe care o desfășoară și aceștia să nu
fie dezavantajați în ceea ce privește șansele de formare profesională.
(13)
Angajatorii trebuie să țină evidența depășirilor duratei maxime a săptămânii medii de lucru aplicabile lucrătorilor mobili.
(14)
Dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 privind durata de
conducere a autovehiculului în cadrul transportului de pasageri
internațional și național, altul decât serviciile regulate, ar trebui
să se aplice în continuare.
(15)
Comisia trebuie să urmărească aplicarea prezentei directive și
evoluțiile în acest domeniu în statele membre și să prezinte
Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și
Comitetului Regiunilor un raport privind aplicarea regulilor și
consecințele dispozițiilor referitoare la lucrul în timpul nopții.
(16)
Este necesar să se prevadă că anumite dispoziții pot face obiectul unor
derogări adoptate, în funcție de condiții, de către statele membre sau
de partenerii sociali. Ca regulă generală, în eventualitatea unei
derogări, lucrătorii respectivi trebuie să beneficieze de perioade de
repaos compensatorii,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Obiect
Obiectul prezentei directive constă în stabilirea cerințelor minime
legate de organizarea timpului de lucru în vederea îmbunătățirii
protecției sănătății și siguranța persoanelor care efectuează
activități mobile de transport rutier și creșterea siguranței rutiere,
precum și alinierea condițiilor de concurență.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezenta directivă se aplică lucrătorilor mobili
angajați în întreprinderi înființate într-un stat membru, care
participă la activități de transport rutier reglementate de
Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, în absența unor dispoziții
speciale, de acordul AETR.
Fără a aduce atingere dispozițiilor din următorul paragraf, prezenta
directivă se aplică conducătorilor auto independenți începând cu data
de 23 martie 2009.
Cu cel puțin doi ani înainte de această dată, Comisia prezintă un
raport Parlamentului European și Consiliului. Acest raport analizează
consecințele excluderii conducătorilor auto independenți din domeniul
de aplicare a directivei în privința siguranței rutiere, condițiilor
concurenței, structurii profesiei cât și aspectelor sociale. Se ține
cont de condițiile din fiecare stat membru referitoare la structura
industriei transporturilor și la mediul de lucru în domeniul
transportului rutier. Pe baza acestui raport, Comisia prezintă o
propunere având ca obiectiv, dacă este cazul:
—
stabilirea modalităților pentru includerea conducătorilor auto
independenți în domeniul de aplicare a directivei în privința acelor
conducători auto independenți care nu participă la activități de
transport rutier în alte state membre și care sunt supuși
constrângerilor locale din motive obiective, cum ar fi o locație
periferică, distanțe interne lungi și un mediu concurențial specific sau
—
neincluderea conducătorilor auto independenți în domeniul de aplicare a directivei.
(2) Dispozițiile Directivei 93/104/CE se aplică
lucrătorilor mobili excluși din domeniul de aplicare a prezentei
directive.
(3) În măsura în care prezenta directivă conține dispoziții
speciale în ce privește lucrătorii mobili care efectuează activități de
transport rutier, aceasta are prioritate, în temeiul articolului 14 din
Directiva 93/104/CE, în raport cu dispozițiile corespunzătoare ale
acelei directive.
(4) Prezenta directivă completează dispozițiile
Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 și, acolo unde este necesar, ale
acordului AETR, care are prioritate în fața dispozițiilor prezentei
directive.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentei directive:
(a)
„timp de lucru” reprezintă:
1.
în cazul lucrătorilor mobili: perioada de la începutul până la
sfârșitul timpului de lucru, în timpul căruia lucrătorul mobil se află
la postul său de lucru, la dispoziția angajatorului și în exercițiul
funcțiilor sau activităților sale, adică:
—
perioada dedicată tuturor activităților de transport rutier. Aceste activități sunt, cu precădere, următoarele:
(i)
conducerea autovehiculului;
(ii)
încărcarea și descărcarea;
(iii)
ajutorul acordat pasagerilor la urcarea și coborârea din vehicul;
(iv)
curățenia și întreținerea tehnică;
(v)
toate celelalte activități vizând asigurarea siguranței vehiculului, a
încărcăturii sale și a pasagerilor sau îndeplinirea obligațiilor legale
sau de reglementare direct legate de operațiunea de transport aflată în
desfășurare, inclusiv supravegherea încărcării și descărcării,
formalitățile administrative legate de poliție, vamă, serviciul de
imigrare etc.;
—
perioadele de timp în care acesta nu poate dispune liber de timpul său
și i se cere să fie la postul său de lucru, gata să întreprindă
activitatea sa normală, îndeplinind anumite sarcini asociate
serviciului, în special în timpul perioadelor când așteaptă să se facă
încărcarea sau descărcarea, dacă durata previzibilă a acestora nu este
cunoscută dinainte, și anume fie înaintea plecării fie chiar înaintea
începerii efective a perioadei în chestiune, sau în condițiile generale
negociate între partenerii sociali și în condițiile legislației
statelor membre;
2.
în cazul conducătorilor auto independenți, aceeași definiție se aplică
perioadei cuprinse între începutul și sfârșitul lucrului, în timpul
căreia conducătorul auto independent se află la postul său de lucru, la
dispoziția clientului sau exercitându-și funcțiile sau activitățile
altele decât activitatea administrativă generală care nu este direct
legată de operația de transport respectivă aflată în curs de
desfășurare.
Perioadele de pauză la care se face referire la articolul 5, perioadele
de odihnă la care se face referire la articolul 6 și, fără a aduce
atingere legislației statelor membre sau acordurilor dintre partenerii
sociali care prevăd că aceste perioade ar trebui compensate sau
limitate, perioadele de disponibilitate menționate la litera (b) a
prezentului articol, sunt excluse din timpul de lucru;
(b)
„perioade de disponibilitate” reprezintă:
—
perioadele, altele decât cele de pauză sau de repaos, în timpul cărora
lucrătorului mobil nu i se cere să rămână la postul său de lucru, dar
trebuie să fie disponibil să răspundă la orice apel de a întreprinde o
călătorie sau a relua conducerea vehiculului sau de a efectua o altă
muncă. În special aceste perioade de disponibilitate includ perioadele
în timpul cărora lucrătorul mobil însoțește un vehicul care este
transportat cu feribotul sau cu trenul, precum și perioadele de
așteptare la graniță și cele datorate interdicțiilor de circulație.
Aceste perioade și durata lor previzibilă sunt cunoscute în avans de
către lucrătorul mobil, adică fie înaintea plecării fie chiar înaintea
începerii efective a perioadei respective, sau în condițiile generale
negociate între partenerii sociali și/sau în condițiile legislației
statelor membre;
—
pentru lucrătorii mobili care conduc vehiculul în echipă, perioada
petrecută stând lângă șofer sau în cușetă în timp ce vehiculul este în
mișcare;
(c)
„post de lucru” reprezintă:
—
locul unde se află sediul principal al întreprinderii pentru care
persoana respectivă care efectuează activități mobile de transport
rutier îndeplinește anumite sarcini, împreună cu diversele sucursale
ale întreprinderii, indiferent dacă acestea sunt situate în același loc
cu sediul social sau sediul principal;
—
vehiculul utilizat la îndeplinirea sarcinilor de către persoana care efectuează activități mobile de transport rutier și
—
orice alt loc unde se desfășoară activități legate de transport;
(d)
„lucrător mobil” reprezintă orice lucrător care face parte din
personalul aflat în cursă, inclusiv stagiarii și ucenicii, aflați în
serviciul întreprinderii care desfășoară servicii de transport rutier
de pasageri sau mărfuri contra unei remunerații sau pe cont propriu;
(e)
„conducător auto independent” reprezintă persoana a cărei principală
ocupație constă în transportul rutier de pasageri sau mărfuri contra
unei remunerații în sensul legislației comunitare pe baza unei licențe
comunitare sau a altei autorizații profesionale de efectuare a
transportului menționat anterior, care are dreptul să lucreze pe cont
propriu și care nu este legată de un angajator printr-un contract de
muncă sau alt tip de relație ierarhică de muncă, persoană care este
liberă să organizeze activitățile de lucru relevante, al cărei venit
depinde direct de profitul realizat și care dispune de libertatea de a
întreține, individual sau pe bază de cooperare între conducători auto
independenți, relații comerciale cu mai mulți clienți.
În sensul prezentei directive, conducătorii auto care nu îndeplinesc
aceste criterii sunt supuși acelorași obligații și beneficiază de
aceleași drepturi ca cele prevăzute în prezenta directivă pentru
lucrătorii mobili;
(f)
„persoană care efectuează activități mobile de transport rutier”
reprezintă un lucrător mobil sau conducător auto independent care
efectuează astfel de activități;
(g)
„săptămână” reprezintă perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni și ora 24.00 a zilei de duminică;
(h)
„timpul nopții” reprezintă o perioadă de cel puțin patru ore, după cum
este definită de legislația națională, cuprinsă între orele 00.00 și
07.00;
(i)
„muncă de noapte” reprezintă orice muncă efectuată în timpul nopții.
Articolul 4
Durata maximă a săptămânii de lucru
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura următoarele:
(a)
durata medie a săptămânii de lucru nu poate depăși 48 de ore. Durata
maximă a săptămânii de lucru poate fi prelungită la 60 de ore numai
dacă media de 48 de ore pe săptămână nu este depășită pe parcursul a
patru luni. Cel de-al patrulea și al cincilea paragraf din articolul 6
alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, dacă este
necesar, al patrulea paragraf din articolul 6 alineatul (1) din acordul
AETR au prioritate în fața prezentei directive, în măsura în care
conducătorii auto respectivi nu depășesc o medie a timpului de lucru de
48 de ore pe săptămână pe parcursul a patru luni;
(b)
timpul de lucru pentru diverși angajatori reprezintă suma orelor de
lucru; angajatorul solicită în scris lucrătorului mobil respectiv să
prezinte o situație a duratei lucrate în contul unui alt angajator;
lucrătorul mobil prezintă aceste informații în scris.
Articolul 5
Pauze
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a
asigura că, fără a aduce atingere nivelului de protecție asigurat de
Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 sau, în absența unor astfel de
dispoziții, de către acordul AETR, persoanele care efectuează
activități mobile de transport rutier, fără a aduce atingere
articolului 2 alineatul (1), nu lucrează în nici o situație mai mult de
șase ore consecutive fără a face o pauză. Timpul de lucru se întrerupe
cu o pauză de cel puțin 30 de minute, dacă orele de lucru totalizează
între șase și nouă ore, și de cel puțin 45 de minute, dacă orele de
lucru totalizează peste nouă ore.
(2) Pauzele pot fi subdivizate în perioade de cel puțin 15 minute fiecare.
Articolul 6
Perioade de repaos
În sensul prezentei directive, ucenicii și stagiarii intră sub
incidența acelorași dispoziții cu privire la timpul de odihnă ca și
alți lucrători mobili în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3820/85
sau, în absența unor astfel de dispoziții, cu acordul AETR.
Articolul 7
Munca de noapte
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura următoarele:
—
dacă se efectuează muncă de noapte, timpul de lucru zilnic nu depășește zece ore pentru fiecare perioadă de 24 de ore;
—
se acordă o compensație pentru munca de noapte în conformitate cu
dispozițiile legislative naționale, convențiile colective, acordurile
între partenerii sociali și practica națională, cu condiția ca această
compensație să nu fie de natură a periclita siguranța rutieră.
(2) Până la 23 martie 2007, în cadrul raportului pe care-l
redactează în temeiul articolului 13 alineatul (2), Comisia evaluează
consecințele dispozițiilor alineatului (1) de mai sus. Dacă este
necesar, Comisia însoțește raportul de propuneri corespunzătoare.
(3) Comisia prezintă o propunere de adoptare a unei
directive conținând dispoziții referitoare la pregătirea conducătorilor
auto profesioniști, inclusiv a celor care efectuează muncă de noapte,
stabilind de asemenea principiile generale ale acestei pregătiri.
Articolul 8
Derogări
(1) Pot fi adoptate derogări de la articolele 4 și 7, din
rațiuni obiective sau tehnice ori rațiuni care țin de organizarea
muncii, prin intermediul convențiilor colective, acordurilor între
partenerii sociali, sau dacă acest lucru nu este posibil, prin
dispoziții legale, de reglementare și administrative, cu condiția unor
consultări între reprezentanții angajatorilor și ai lucrătorilor
respectivi și a depunerii de eforturi pentru încurajarea tuturor
formelor relevante de dialog social.
(2) Opțiunea în favoarea unei derogări de la articolul 4
poate să nu conducă la stabilirea unei perioade de referință care să
depășească șase luni, pentru calculul timpului de lucru maxim
săptămânale de 48 de ore.
Articolul 9
Informații și evidențe
Statele membre asigură următoarele:
(a)
lucrătorii mobili sunt informați cu privire la cerințele naționale în
domeniu, regulamentul intern al întreprinderii și acordurile între
părțile sociale, în special convențiile colective și orice acorduri de
întreprindere, încheiate pe baza prezentei directive, fără a aduce
atingere Directivei 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991
privind obligația angajatorului de a-i informa pe angajați cu privire
la condițiile aplicabile contractului sau relațiilor de muncă (6);
(b)
fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (1), se ține evidența
timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de
transport rutier. Evidențele se păstrează cel puțin doi ani după
încheierea perioadei respective. Angajatorii poartă răspunderea pentru
ținerea evidenței cu privire la timpul de lucru efectuat de lucrătorii
mobili. La cerere, angajatorii remit lucrătorilor mobili copii ale
evidenței cu privire la orele lucrate de aceștia.
Articolul 10
Dispoziții mai favorabile
Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a
aplica sau introduce dispoziții legale, de reglementare sau
administrative mai favorabile în ce privește protecția sănătății și
siguranței persoanelor care efectuează activități mobile de transport
rutier sau dreptului lor de a facilita sau permite aplicarea
convențiilor colective sau a altor acorduri încheiate între partenerii
sociali care sunt mai favorabile protecției sănătății și siguranței
lucrătorilor mobili. Aducerea la îndeplinire a prezentei directive nu
constituie un temei justificat de reducere a nivelului general de
protecție acordată lucrătorilor menționați la articolul 2 alineatul (1).
Articolul 11
Sancțiuni
Statele membre stabilesc un sistem de sancțiuni pentru încălcarea
dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și
adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestor
sancțiuni. Sancțiunile astfel prevăzute sunt eficiente, proporționale
și de descurajare.
Articolul 12
Negocieri cu țări terțe
Imediat după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comunitatea
începe negocieri cu țările terțe relevante în vederea aplicării de
reglementări echivalente cu cele stabilite în prezenta directivă
lucrătorilor mobili angajați de întreprinderi înființate într-o țară
terță.
Articolul 13
Rapoarte
(1) La fiecare doi ani, statele membre prezintă un raport
Comisiei privind aplicarea prezentei directive, indicând punctele de
vedere ale partenerilor sociali. Raportul trebuie să parvină Comisiei
până la 30 septembrie care urmează datei la care expiră perioada de doi
ani la care face referire raportul. Perioada de doi ani este aceeași cu
cea la care se face referire la articolul 16 alineatul (2) din
Regulamentul (CEE) nr. 3820/85.
(2) La fiecare doi ani, Comisia întocmește un raport
privind punerea în aplicare a prezentei directive de către statele
membre și evoluțiile în domeniul respectiv. Comisia comunică acest
raport Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și
Social și Comitetului Regiunilor.
Articolul 14
Dispoziții finale
(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și
actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei
directive până la 23 martie 2005 sau se asigură până la acea dată că
partenerii sociali au stabilit măsurile necesare pe bază de acord,
statele membre fiind obligate să întreprindă toate demersurile care să
le permită oricând să garanteze rezultatele cerute de prezenta
directivă.
Atunci când statele membre adoptă măsurile la care se face referire în
primul paragraf, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt
însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale.
Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele
dispozițiilor de drept intern pe care le-au adoptat sau le adoptă în
domeniul reglementat de prezenta directivă.
(3) Statele membre veghează ca expeditorii,
transportatorii, antreprenorii principali, subantreprenorii și
întreprinderile care angajează lucrători mobili să respecte
dispozițiile corespunzătoare din prezenta directivă.
Articolul 15
Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 16
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 11 martie 2002.
Pentru Parlamentul European
Președintele
P. COX
Pentru Consiliu
Președintele
J. PIQUÉ I CAMPS